tara tuturor si animanui

in acest balci de democratie pe care ni l-am proclamat cu atata amar , si inspre care tranzitam ca pasarile calatoare de doua decenii, fiecare poate sa faca ce vrea, sau, cel putin aparent.

aici totul este bine si frumos, dar in acelasi timp esti coplesit de totul.

criza economiei mondiale se pare ca ocoleste tarisoara noastra (de ce m-as mira – cu o economie ca asta si criza asta are o mandrie – ce pana mea), dara iata ca sunt numeroase fabrici care au inceput sa disponibilizeze angajatii pentru ca nu mai sunt comenzi pentru export, si, cum pe plan intern, ce-i facut la noi e “lucru de mantuiala”, atunci mai bine inchidem totul si ne culcam.

intrebam inainte de ce avem nevoie.

problema e ca nu nevoia este stringenta ci punerea problemei in sine.

inca nu suntem constienti de cat de bine ar putea sa ne mearga. sunt altii care au reusit sa razbata dintr-un maracinis mult mai amplu decat al nostru. da, ei sunt altii. pai pentru ei si noi suntem altii, deci pe noi ce ne opreste sa avansam inspre un dram de normalitate? frica de ea?

trebuie sa ne dam seama ca ce vrem sa construim trebuie facut cu oamenii care sunt aici. degeaba asteptam legiunea generatiilor viitoare care sa descalece precum un mesia si sa ne mantuiasca pe toti de toate grijile si nevoile. pai daca noi nu miscam un deget, de ce ar face-o cei care vin dupa noi? ce , ei n-au ochi sa vada ca si stand poti sa existi???

Advertisements

~ by Daniel Codrea on October 29, 2008.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: