Si la un moment dat ajungi la momentul in care incepi sa realizezi, lasand la o parte toata paranoia, ca problema esentiala a ta esti tu.

Si te pui pe schimbari, pe rezolutii, si te chinui sa te ridici la standardele pe care singur ti le impui.

Singura problema este ca nu ai pe cineva care sa te sustina. Dar… “nui bai, I can make it on my own – cica”

Ei, tot ritualul asta al schimbarii te suceste in somn vrea trei patru nopti, pana iti dai seama ca de fapt tot ce crezi tu ca ai schimbat la tine, pur si simplu le-ai trecut la capitolul ignoranta. But at least u r satisfied for a short period.

Si atunci pana la urma, cu ce te consideri mai avantajat, in aceste schimbari? Cu faptul ca ignori ink un capitol al vietii tale? Hmmmmm. Fin psiholog mai esti.

Advertisements

~ by Daniel Codrea on August 12, 2008.

2 Responses to “…”

  1. :)). Super tare dragule!!! Stiam io ca si tu esti un psiholog finutz:p.
    Faza tare e ca vrem sa ajungem undeva. Problema este si cu vrem, si cu sa ajungem, pt ca uitam, in proces, ca, BAI TATA, SUNTEM!!! Nu trebuie sa devenim nicicum, sa ne ridicam nicaieri, sa ne cocotzam noi pe noi insine pe un virtual piedestal, pe care p-orma sa ne planjem de mila ca nici nu putem sa-l construim asa de mare si de solid si de inalt cat chipurile ar trebui, ca sa ne mentzina mirifica persoana, da nici ne putem cocotza pe el ca-i sus, si noi avem plamanul uzat si muschiul flasc, ba, de la caz la caz, si rau de inaltzime.
    Deci, tata, ia!!!, fii tu, asa minunat cum esti. Si in loc sa te schimbi, valorifica-te. Ca ai ce:D

  2. Problema e ca atunci cind incepo sa te valorifici,incepe si schimbarea,de obicei in bine 🙂 … Asa ca oricum ai da-o, te accepti asa cum esti,da sa nu schimbi nimica,sau nu te accepti exact asa cum esti,ci vrei totusi sa schimbi ceva…Eu zic ca ajungi oricum la o schimbare,atita timp cit deja ai ajuns la concluzia ca problema principala esti…tu.
    Si nu e vorba de egocentrism,egoism et comp, ci e vorba de a deveni un om responsabil,caruia ii pasa totusi de el si de ce lasa in urma lui.Viata nu e o intimplare,ci un dar.Si e pacat sa nu folosesti fiecare clipa ca sa iti fie mai bine,chiar daca la inceput binele are un gust mai amar…In fond, Cind invatam sa supravietuim in propriul nostru …IAD atunci incepe schimbarea. Pentru ca nimic nu ne va opri sa luam primul tren spre paradis cind am reusit sa ajungem la casa de bilete si sa cumparam chiar si ultimul bilet…Nu,nu e nevoie sa mergem la clasa 1 sau la cuseta, e suficient sa sarim pe tampoanele de la ultimul vagon.Succes.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: