Culese: anunt important: “pierdut caine, rasa chihuahua, zgarda cu diamante, in zona Hasdeu” – si cand te gandesti ca “pe vremea mea” studentii se bucurau daca aveau bani de o carte, film, bere, tigara etc. Asta daca nu stiati este din categoria Beverly Hills de Kolozsvar.

Inca un anunt, de data aceasta mediatizat intens: “Vand ieftin vila, multe camere, multe dependinte, informatii la vecinul. Aici nu este locul unui anunt publicitar”. Ei, mi se pare o idee ingenioasa de a descuraja lipirea afiselor pe orice obiect relativ plan, dar, lipind pe 100 de metri mai mult de 10 astfel de afise, oare cei care coordoneaza campania nu produc aceeasi poluare vizuala ca si cei care isi lipesc afisele ocazionale? Categoria: dincolo afisul era mai putin.

Al treilea subiect ce mi-a atras atentia este reprezentat de muncitorii care sapa de cateva saptamani prin tot Clujul. Cum era si de asteptat au ajuns si la mine la bloc, si dai si sapa, si dai si injura , si dai si sapa. Cum acestia isi incep activitatea de sapa-injuratura de pe la 7 dimineata, azi am avut o trezire ca-n poveste. Un susur incantator de picamar ( cu a si ă ca suntem romani) fondat de glasul de privighetoare al unui cor de zilieri cu o cultura vasta in ale cuvintelor. In toata harmalaia pe care au facut-o acestia, si vecinii care n-au rabdat sa ii asculte, la un moment dat se aude vocea unui sef, sau asa ceva, de pe acolo: ” Ca baaaa, nu zbiera ca animalu ca oamenii doarme acilea”. Categoria: io simpatizez cu aproapele mio.

Asta doar asa, ca sa vedem ca unii se mai si distreaza.

Si cum in ziua de astazi, oriunde te intorci , toata lumea murmura “criza, criza, criza …” , si romanii au adoptat criza. Criza la romani este un fenomen, totusi autohton, in care fiecare profita de portita primita, pe masura capacitatilor si a puterilor, evident.

Multe afaceri au atarnat cearsaful crizei si l-au tavalit in fata angajatilor pentru a le demostra ca locurile de munca sunt un lux care se preteaza doar celor care nu sunt ca ei, ca salariile pot sa creasca si in jos, ca nevoile si drepturile angajatilor trebuie lasate acasa, ca nu cumva CRIZA sa sufere un soc si sa se burzuluiasca si mai tare.

Altii, care nu au avut treaba cu munca si cu finantele nici inainte, simt criza ca pe un trend, care va disparea la fel cum a si aparut: poc… si gata.

Acum , nu cred ca sunt eu in masura sa ii critic pe unii si sa ii laud pe altii, nici sa impart judecati, dar pot totusi constata fatarnicia care creste sub paravanul problemelor mondiale. Pot sa nu raman tacut la nesimtirea unora , care cred ca atunci cand la altul este rau, inseamna ca prin empatie si lor le e rau, dar doar asa de forma, adica punem preturi mari, dam afara oameni, ne batem cu pumnu-n piept ca murim din cauza economiei globale, dar vacanta in Dubai musai facuta. Ea, vacanta, este un obicei sfant, precum peregrinarea la Mecca.

Si in tot acest timp, si in acest peisaj, viata politica romana este la fel de “excentrica” si de “unica” cum o stiam si pana acum. Oameniii cu functii inalte sunt la fel de “inalti” ca si pana acuma, iar cei de rand, masa comuna sunt mai plecati ca niciodata, ca , de’, este criza, ce dracu’!